Sarcina mea a fost o sarcina planificata si foarte mult asteptata nu din cauza ca nu imi doream un copil, ci pentru ca tot timpul se ivea cate ceva si trebuia sa mai aman, (nu aveam o casa, trebuia sa termin facultatea, practic, credeam ca inca nu avem ce sa oferim copilului nostru) .
Bucuria mea a fost fara margini, cand dupa cateva zile de intarziere a menstruatiei, testul de sarcina, arata pentru prima data doua liniute (destul de clare). Cum nu vroiam sa imi fac sperante desarte, am mers la farmacie si am mai cumparat un alt test de sarcina (si surpriza: doua liniute) am facut o programare si la un medic ginecolog la cel mai apropiat cabinet de zona in care locuiesc (nemaiavand rabdare ca medicul la care mergeam, sa se intoarca din concediu).
Foarte emotionata si plina de speranta, merg la consultatie si medicul ma felicita si imi spune ca sunt insarcinata in 5 saptamani.Am sarit in sus de bucurie, cu lacrimi in ochi si eu si sotul meu, am dat telefoane pentru a ne impartasi bucuria cu cei dragi noua, bucurie si speranta, care nu a durat decat o saptamana, pentru ca intre timp am suferit un avort spontan. Am suferit si plans enorm in sufletul meu, plangeam pe ascuns, sa nu ma vada sotul meu, care era si el destul de afectat, chiar daca nu se exterioriza, dorind sa ma incurajeze. Ma invinovateam crezand ca din vina mea s-a intamplat (desi imi facusem analize pentru pregatire sarcina, luasem zilnic acid folic). In cele din urma, am “reusit” sa trec peste cele intamplte (si am fost bucuroasa ca nu a trebuit sa fac chiuretaj, totul eliminanduse pe cale naturala).
Dar…, se pare ca fiecare avem cate un inger pazitor si cineva acolo sus ne iubeste, caci, dupa nici doua luni de la acel eveniment nefericit, cand ma asteptam mai putin, s-a intamplat minunea, eram din nou insarcinata. Am repetat experienta cu testele de sarcina (pozitive bineinteles ), m-a vazut si doctorita la care mergeam si spre bucuria mea mi-a confirmat sarcina, ba chiar i-am auzit si inimiaoara batand (nu va pot descrie in cuvinte ce sentimente de fericire si bucurie m-au incercat in acel moment). Am plecat de la cabinet, bucurosi si plini de speranta (chiar daca in sufletul meu exista o umbra de ingrijorare, avand in vedere ce se intamplase anterior acestei sarcini).
Bineinteles, ca am inceput sa fac tot felul de analize si teste, pentru a fi sigura ca sarcina mea decurge normal. Am mers lunar la controlul medical, am mancat mult mai sanatos decat de obicei, am luat vitaminele recomandate de medic, citeam pe internet saptamanal despre ceea ce se intampla in burtica mea, despre felul in care se dezvolta puiul meu . Am asteptat sa treaca primele trei luni de sarcina, abia apoi am putut sa ne impartasim bucuria celor din jur (pentru a fi siguri ca nu o sa mai trecem prin acele momente, ca nu o sa mai trebuiasca sa dam explicatii tuturor despre ceea ce se intampla).
Eram atat de fericita, incat vorbeam zilnic cu puiul meu, il mangaiam si ii spuneam cat de mult il iubesc si cat de asteptat era (cu greu m-am abtinut sa nu ii cumpar cele necesare chiar din prima luna de sarcina).
De aceasta data, totul a decurs normal. Spre fericirea mea am avut o sarcina usoara, fara greturi, varsaturi, pofte etc. Timpul trecea si burtica mea era tot mai vizibila, lucru de care eram foarte foarte mandra (ma simteam speciala, rasfatata, frumoasa, in ciuda multelor kilograme acumulate, lucru care in aceasta perioada nu mai avea nici o importanta pentru mine).
Se apropia tot mai mult momentul intalnirii cu puiul meu, in sufletul meu se infiripa un sentiment de fericire, nerabdare si in acelasi timp teama de a nu ma descurca, de a nu sti cum sa-mi ingrijesc copilasul care urma sa vina si pentru care aveam o raspundere enorma, a carui viata avea sa depinda in primul rand de mine.
Cele noua luni de sarcina au trecut foarte repede, dar au fost si cele mai frumoase si speciale din viata mea. Am nascut prin cezariana un baietel frumos si sanatos, care este lumina ochilor mei si de care m-am indragostit din prima clipa in care l-am vazut.
In curand, puiutul meu, va implini sase luni, este centrul universului nostru, el este cel care dicteaza in casa noastra si ne umple sufletul de bucurie cu fiecare gangurit.
In speranta ca nu v-am plictisit indraznesc sa recomand si altor femei sa incerce acest frumos sentiment “acela de a fi parinte”.
Emotionanta intamplare, imi pare rau de ce vi s-a intamplat, dar ma bucur ca pana la urma totul a fost bine.