Hipoacuzia congenitala reprezinta o problema majora de sanatate, fiind una dintre cele mai intalnite anomalii congenitale cu o frecventa de 1-3/1000 dintre nou- nascuti.
Din pacate, hipoacuzia este un defect invizibil la nastere, astfel incat copiii hipoacuzici arata si se comporta la fel ca nou-nascutii cu auz normal in primul an de viata. De aceea, in lipsa unei detectari precoce a hipoacuziei, aceasta va fi depistata incepand de la 12-24 de luni, cand parintii observa lipsa de dezvoltare a limbajului la copil.
Nedepistarea hipoacuziei in primul an de viata va ingreuna capacitatea copilului de a invata sa vorbeasca si ulterior performantele scolare si capacitatea de insertie sociala a acestuia la maturitate.
Din acest motiv, in cazul hipoacuziei congenitale depistarea si interventia terapeutica timpurie sunt extrem de importante.
Hipoacuzia congenitala se datoreaza fie unui travaliu prelungit, greutatii mici la nastere a copilului, infectiilor congenitale (toxoplasmoza, sifilis, rubeola, citimegalo virus, herpes virus), anomaliilor congenitale, fie unor boli suferite de mama in timpul sarcinii sau unor medicamente administrate in timpul sarcinii, parinti hipoacuzici. Un alt semn este atunci cand copilul nu reactioneaza la zgomotele din mediul inconjurator.
Aceste hipoacuzii sunt, in general, profunde insa daca protejearea auditiva se face din timp, acesti copii sunt recuperabili.
Tehnologia actuala permite testarea auzului copiilor inca de la cateva ore dupa nastere.
Exista mai multe grade de hipoacuzie, iar faptul ca un copil nu aude bine s-ar putea sa nu fie foarte aparent.
Stresul pe care il resimte un copil hipoacuzic este enorm deoarece el nu intelege de ce nu poate sau de ce ii este atat de greu sa invete lucruri simple care nu ridica probleme copiilor normali.
Un copil care sufera de hipoacuzie nediagnosticata nu va invata sa vorbeasca normal si nu-si va dezvolta abilitati precum gandirea si judecata foarte necesare in procesul de invatare. Copiii hipoacuzici care sunt diagnosticati tarziu, adica la 2-3 ani, vor avea pentru tot restul vietii probleme de vorbire si invatare.
Chiar daca nu mergi la un specialist (desi este indicat, pentru ca noi ca si parinti suntem principalii responsabili de evolutia copiilor nostri), cu multa rabdare si prin multa munca poti si acasa sa ai rezultate bune. Medicii specialisti, te invata ceea ce trebuie facut, dar munca cea mai grea revine tot parintelui.
Recuperarea unui copil hipoacuzic este foarte grea, dar rezultatele sunt extraordinare. Cand copilul va spune prima litera constient, adica sa repete dupa tine, tu spui A, iar el spune tot A, e ceva minunat. Iar ziua cand spune mama / tata ti se pare ca ai atins imposibilul, si de atunci recuperarea nu ti se mai pare imposibila.
La sfarsit cu totii se vor uita in urma si vor spune: a fost greu, dar a meritat, iar copilul va zambi multumit.
Hipoacuzia congenitala reprezinta o problema majora de sanatate, fiind una dintre cele mai intalnite anomalii congenitale cu o frecventa de 1-3/1000 dintre nou- nascuti.
Din pacate, hipoacuzia este un defect invizibil la nastere, astfel incat copiii hipoacuzici arata si se comporta la fel ca nou-nascutii cu auz normal in primul an de viata. De aceea, in lipsa unei detectari precoce a hipoacuziei, aceasta va fi depistata incepand de la 12-24 de luni, cand parintii observa lipsa de dezvoltare a limbajului la copil.
Nedepistarea hipoacuziei in primul an de viata va ingreuna capacitatea copilului de a invata sa vorbeasca si ulterior performantele scolare si capacitatea de insertie sociala a acestuia la maturitate.
Din acest motiv, in cazul hipoacuziei congenitale depistarea si interventia terapeutica timpurie sunt extrem de importante.
Hipoacuzia congenitala se datoreaza fie unui travaliu prelungit, greutatii mici la nastere a copilului, infectiilor congenitale (toxoplasmoza, sifilis, rubeola, citimegalo virus, herpes virus), anomaliilor congenitale, fie unor boli suferite de mama in timpul sarcinii sau unor medicamente administrate in timpul sarcinii, parinti hipoacuzici. Un alt semn este atunci cand copilul nu reactioneaza la zgomotele din mediul inconjurator.
Aceste hipoacuzii sunt, in general, profunde insa daca protejearea auditiva se face din timp, acesti copii sunt recuperabili.
Tehnologia actuala permite testarea auzului copiilor inca de la cateva ore dupa nastere.
Exista mai multe grade de hipoacuzie, iar faptul ca un copil nu aude bine s-ar putea sa nu fie foarte aparent.
Stresul pe care il resimte un copil hipoacuzic este enorm deoarece el nu intelege de ce nu poate sau de ce ii este atat de greu sa invete lucruri simple care nu ridica probleme copiilor normali.
Un copil care sufera de hipoacuzie nediagnosticata nu va invata sa vorbeasca normal si nu-si va dezvolta abilitati precum gandirea si judecata foarte necesare in procesul de invatare. Copiii hipoacuzici care sunt diagnosticati tarziu, adica la 2-3 ani, vor avea pentru tot restul vietii probleme de vorbire si invatare.
Chiar daca nu mergi la un specialist (desi este indicat, pentru ca noi ca si parinti suntem principalii responsabili de evolutia copiilor nostri), cu multa rabdare si prin multa munca poti si acasa sa ai rezultate bune. Medicii specialisti, te invata ceea ce trebuie facut, dar munca cea mai grea revine tot parintelui.
Recuperarea unui copil hipoacuzic este foarte grea, dar rezultatele sunt extraordinare. Cand copilul va spune prima litera constient, adica sa repete dupa tine, tu spui A, iar el spune tot A, e ceva minunat. Iar ziua cand spune mama / tata ti se pare ca ai atins imposibilul, si de atunci recuperarea nu ti se mai pare imposibila.
La sfarsit cu totii se vor uita in urma si vor spune: a fost greu, dar a meritat, iar copilul va zambi multumit.
