Cand am nascut…
Sunt mioapa… cu o miopie destul de grava la un ochi… asa ca medicul
meu obstretician mi-a recomandat sa consult un oftalmolog pentru a
putea stabili modalitatea cea mai buna de a naste.
Oftalmologul mi-a descoperit si niste leziuni pe retina ochiului respectiv
si m-a informat ca risc o dezlipire de retina, in cazul in care aleg sa nasc
natural si cu siguranta, voi avea o crestere a dioptriilor.
Asa ca am luat decizia, impreuna cu ginecologul, de a naste prin
cezariana.
Nu mai spun ca am fost extrem de dezamagita: toata sarcina imi
imaginasem nasterea, avusesem chiar sadica inclinatie de a viziona pe
net filmulete despre nasterea naturala, citisem foarte multe, eram moral
pregatita, cel putin teoretic, pentru nasterea naturala.
Avusesem la un moment dat o tentativa de a vedea un video pe you
tube cu o cezariana, dar sangele in exces m-a determinat sa inchei rapid,
foarte rapid, vizionarea – eram sigura ca nu se pune o astfel de problema
in cazul meu.
Si iata-ma: gata de cezariana !!!
Mi-am tras sufletul si am stabilit cu medicul data, cat mai aproape de
DPN (data prezumtiva a nasterii). Aceasta era stabilita pe 2 martie.
Doctorul mi-a dat de ales intre 28 februarie si 1 martie.
Am ales 28 pentru ca vroiam ca baiatul meu sa aiba o data de nastere a
lui, personala, nu comuna cu martisorul.
Prostioare de mama…
“Asadar, pe 28, va astept, cu bagajul facut, la maternitate, in
ambulatoriu, sa va internez.”
Zis si facut. In ziua stabilita, ma infatisez impreuna cu sotul din dotare,
emotionata si pierduta in fata cabinetului doctorului, destul de devreme.
Si asteptam, asteptam, asteptam si doctorul nu mai vine.
Intr-un tarziu, cand emotia incepuse sa dispara si sa se transforme in
disperare apare doctorul.
Si surprize, surprize: nu ar dori sa ma mai interneze, adica nu atunci, ca
cica are doua cezariene de urgenta si niste nasteri pe rol si nu mai are
timp si pentru mine.
Ma roaga sa nu ma supar si ma trimite frumusel acasa, cerandu-mi sa
revin a doua zi.
Nati-o franta ca ti-am dres-o. Exact pe 1 martie !
Ajunsa acasa ma pun pe somn, obosita mai mult de stresul in care
asteptasem sa nasc decat de sarcina.
A doua zi din nou la drum.
De data asta doctorul imi spusese sa ma prezint direct la camera de
garda, cu un biletel de la el, ca sa pot fi internata de urgenta.
Eram in saptamana 40 de sarcina si trebuia sa nasc…
Continuarea aici
